Propolisul este cunoscut inca din antichitate de pe vremea romanilor, dar si a egiptenilor, ca un adevarat medicament de tratare a diferitelor eczeme sau rani externe, dar nu numai, el putand fi folosit si pentru uz intern daca este preparat sub forma de tinctura de propolis.
Analizele efectuate asupra Propolisului au demonstrat ca acesta contine 150 de compusi, printre care Bioflavonoizi, o gama intreaga de vitamine incluzand vitamina A, B1, B2, B7, E, C, H, P, D, acid folic si minerale printre care Iron, Cupru, Zinc, Magneziu, Cobalt, Silicon, Calciu si altele.
Faptul ca propolisul are proprietati antimicrobiene este un lucru deja cunoscut de toata lumea, insa eu am citit diferite studii legate de efectele propolisului asupra celulor si microorganismelor din corp, si cum anume propolisul poate ajuta chiar si la combaterea cancerului.
Compusii responsabili pentru aceasta actiune antiifectioasa sunt esterii acizilor fenolici cu alcooli aromatici. Deci eficienta actiunii antibacteriene a propolisului depinde foarte mult de modul lui de preparare, precum si de compozitia in care se incorporeaza. La utilizarea asociată cu unele antibiotice, eficacitatea şi durata de acţiune a extractului de propolis este mult accentuată iar respectivele microorganisme nu dezvoltă rezistenţă la antibiotice. La administrarea internă, propolisul nu produce disbacterioze ci
o stimulare a factorilor imuni specifici şi non-specifici şi ca rezultat o creştere a rezistenţei generale a organismului.
Vezi aici mai multe explicatii chimice despre modul in care compusii chimici ai propolisului pot actiuna la nivelul celulor si a microorganismelor.
Acţiunea antimicrobiană a propolisului îl recomandă a fi aplicat în diferite domenii medicale: - intern in tratarea bolilor digestive, hepatice si a cailor respiratorii
- extern in tratarea bolilor de piele, dermatitelor, cicatrizarea ranilor
- pe baza de ovule in tratarea bolilor ginecologice.
Propolisul datorita continutului ridicat de flavonoizi are un puternic efect antioxidant. In medicina, in tratarea diferitelor afectiuni se folosesc foarte mult substantele cu proprietati antioxidante. Bioflavonoizii sunt cei care au un rol important in detoxifierea organismului, propolisul avand proprietati puternice de detoxifiere a organismului la nivel intern, cum este cazul intoxicării induse cu tetraclorură de carbon (un radical foarte toxic cu efect negativ asupra lipidelor in organism) şi intoxicaţia alcoolică la nivelul ficatului.
Mai pe intelesul nostru, al tuturor, s-au efectuat multe studii in vitro, care au demonstrat ca propolisul prin actiunile sale antioxidante si antimicrobiene poate fi folosit ca si ingredient activ in diferite combinatii pentru tratarea unor boli complicate, care necesita refacerea anumitor celulor din organism, lucru pe care compusii sintetici nu-l pot face.
Insa, tocmai fiindca are o actiune puternica, exista si persoane alergice la substantele pe baza de propolis, mai ales cele cu o concentratie mai puternica.
Propolisul este singurul produs al stupului care nu se recomanda a se consuma ca atare, ci dupa prepararea lui in extract alcoolic (tinctura de propolis, sau incorporat alaturi de alte substante.
Tratamente recomandate pe baza de tinctura de propolis 30% concentratie (sursa www.stuparitul.3xfroum.ro)
1. Toate bolile interne infectioase care duc la stari febrile se trateaza cu 30 picaturi pe zi.
2. La menopauza, timp de un an, 10 picaturi zilnic.
3. La inflamarea prostatei , zilnic 30 picaturi.
4. La hipertensiune, zilnic 30 picaturi, pâna la vindecare.
5. La inflamarea rinichilor si ficatului, zilnic de doua ori câte 40 picaturi, puse într-un pahar cu 100 ml apa calda. Pâna la vindecare.
6. La angina, faringite, gripe sau pentru evitarea unor complicatii, zilnic de doua ori câte 40 picaturi, puse într-un pahar cu 200 ml apa calda si zilnic de mai multe ori, gargara.
7. În cazul ulcerului de stomac sau enterite, zilnic 40 picaturi puse în 100 ml lapte cald. Se bea pe stomacul gol.
8. Bataturi, cheratite se trateaza astfel: înainte de culcare se îmbiba o bucata de vata în tinctura de propolis si se aseaza pe locul dureros, ziua se poate folosi alifia de propolis (Atentie, cheratitele ramân înca dureroase zile întregi).
9. La afectiunile pielii, daca pacientul suporta spirtul, locurile bolnave sunt unse (sau cu spray) cu tinctura de propolis. Afectiunile dispar repede (în cazul când spirtul nu este suportat, propolisul trebuie amestecat într-o crema).
10. Dupa barbierit, ne spalam pe fata , în 100 ml apa calda adaugam 40-50 picaturi de tinctura de propolis.
11. În cazul TBC pulmonar, de trei ori pe zi câte 30 picaturi intern, si saptamânal, de doua ori se fac inhalatii cu 100 picaturi de tinctura de propolis la Ľ litru apa fierbinte.
12. Pentru intoxicatie cu alcool, se ia 50 picaturi tinctura de propolis în 100 ml apa rece.
13. În boli micotice între degete, locurile bolnave sunt unse cu tinctura de propolis.
14. La dureri de stomac, se recomanda 50 picaturi tinctura de propolis în 100 ml apa. Durerile dispar repede. Compozitia este recomandata si în cazul parazitozelor intestinale, zilnic de doua ori, pe stomacul gol.
15. La durerile de masele, se pune o vata îmbibata cu tinctura de propolis (propolisul curat pus pe gingia dureroasa sau pe maseaua cariata alina durerea si împiedica infectia).
16. În cazul ranilor vechi, se spala rana cu extractie de lipan, apoi se unge de mai multe ori cu tinctura de propolis. Dupa o perioada scurta, edemele si durerile dispar.
17. În cazul arsurilor de gradul 1. Rana trebuie unsa de mai multe ori cu tinctura de propolis. În aceste cazuri se formeaza vezicule.
Nu se recomanda în cazul persoanelor alergice. Cei sensibili la propolis nu le folosesc.
